Blogul pleso – Psihoterapie online și bunăstare emoțională

Citește blogul pleso! ✔ Informații valoroase și articole interesante pe teme de psihologie.

Citește articole și noutăți de la pleso. Găsești informații practice despre psihoterapie, sănătate mintală și bunăstare — scrise și revizuite de psihoterapeuți profesioniști.

Articole interesante despre psihoterapie | Blog pleso

Toate materialele Platformei | Blog pleso

Metode de psihoterapie | Blog pleso

Teste psihologice | Blog pleso

Resurse | pleso

Găsește un psihoterapeut online pe Platforma pleso. ✔️ O gamă variată de psihoterapeuți acreditați pentru diferite dificultăți ✔️ Prețuri clare și corecte ✔️ Programare online simplă și plată securizată

Psihologi și psihoterapeuți online | Ședințe de psihoterapie pleso

Irina este o terapeută experimentată, cu peste 20 de ani de experiență în psihoterapie și psihologie clinică. Ca profesionist dedicat, ea utilizează psihoterapia de durată scurtă și medie, în care folosește tehnici cognitive-comportamentale pentru a aborda probleme precum: atacurile de panică, depresia, tulburarea de anxietate generalizată și de somatizare, fobii specifice, tulburarea obsesiv-compulsivă.

În practica sa, Irina folosește terapia cognitiv-comportamentală, terapia traumei, tehnici de relaxare și mindfulness. Pentru cei axați pe performanță, oferă servicii de coaching cu metoda Points of You, prin care blocajele din acțiune sunt descifrate cu ajutorul unor imagini sugestive. Irina lucrează cu adulți și adolescenți, inclusiv cu persoane cu tendințe suicidare; consiliază participanți la operațiuni militare, membri ai comunității LGBTQ+, precum și persoane vârstnice. În plus, oferă coaching și suport pentru profesioniștii din domeniul resurselor umane.

Își abordează pacienții cu delicatețe, folosind tehnici diverse și soluții inovatoare pentru o gamă largă de provocări. Accentul ei constă în construirea unei relații terapeutice de încredere și compasiune, ca fundament pentru progres. Abilitățile de comunicare asertivă pe care le posedă dau uneori și o notă amuzantă și de bună dispoziție, creând un spațiu sigur pentru auto-dezvoltare și vindecare, pentru că schimbarea nu trebuie să fie neapărat dureroasă. Terapeuta oferă sarcini pentru lucru individual acasă. Experiența o ajută să fie tenace în a identifica problemele, dar stăpânind momentele dificile ale pacientului.

Articole despre auto-ajutor psihologic | Blog pleso

Violența domestică afectează milioane de oameni, în principal femei. Violența în familie se poate manifesta indiferent de vârstă, statut social, economic sau cultural.

Violența domestică și abuz emoțional

este o problemă complexă și răspândită la nivel global, care afectează milioane de oameni, în principal femei. Violența în familie nu discriminează și se poate manifesta indiferent de vârstă, statut social, economic sau cultural. Aceasta include diverse tipuri de agresivitate, cum ar fi violența fizică, abuzul emoțional, violența verbală, abuzul economic și abuzul psihologic, toate având ca scop controlul, dominarea și umilirea victimei.

În acest articol, vom prezenta pe larg tipurile și manifestările relațiilor abuzive, cât și formele, cauzele și soluțiile de ajutor pentru victimele violenței domestice. 

Este un comportament abuziv, exercitat de o persoană asupra alteia într-o relație de cuplu sau în familie. Este un tip de abuz continuu, prin care abuzatorul urmărește să intimideze și să controleze strict mintea, voința și acțiunile celuilalt. Victimele sunt adesea vulnerabile și rămân blocate în acest ciclu toxic din cauza fricii, a dependenței financiare sau locative ori al prejudecăților sociale. 

Conform Organizației Mondiale a Sănătății, violența domestică implică orice formă de comportament abuziv care produce suferință fizică sau psihologică. Fiecare dintre aceste forme de violență domestică are efecte foarte negative, nu doar asupra victimei, ci și asupra copiilor și familiei extinse.

Tipuri de abuzuri în violența domestică

Este esențial să înțelegem tipurile de abuz pentru a recunoaște și combate fenomenul. Adesea, se crede că abuzul emoțional în cuplu

implică doar agresiune fizică, dar realitatea este că multe victime suferă în tăcere din cauza unor forme mai subtile de abuz.

Abuzul fizic este cel mai vizibil și ușor de recunoscut. Acesta include acte de agresiune corporală precum loviri, zgârieturi, arsuri sau alte vătămări. Abuzul fizic poate varia de la episoade rare la atacuri repetate, uneori provocând vătămări grave sau chiar decese. Victimele de violență domestică trăiesc într-o stare constantă de frică și nesiguranță, iar recuperarea este adesea dificilă, atât fizic, cât și mental. 

Este subtil și greu de identificat, dar poate fi la fel de dăunător ca abuzul fizic. Acesta include insulte, umiliri, critică constantă, izolarea victimei și manipulare afectivă. De asemenea, abuzul emoțional asupra femeii în particular poate duce la depresie, anxietate și chiar la tentative de suicid. În cadrul unei relații abuzive, agresorul face victima să se simtă vinovată pentru orice. Mai mult, o manipulează să accepte situația de abuz.

Se manifestă adesea împreună cu abuzul emoțional și include insulte, jigniri, critici dure, amenințări și intimidări. Abuzatorul diminuează încrederea victimei și o face să se simtă lipsită de importanță. Agresorul poate folosi fraze precum „Nu ești bun(ă) de nimic”, “Nimeni nu ta va iubi vreodată” sau alte injurii pentru a desconsidera victima. Violența verbală

are efecte devastatoare asupra psihicului, provocând traume psihice pe termen lung.

Abuzul psihologic este extrem de subtil și poate include tactici precum „gaslighting”, unde agresorul distorsionează adevărul pentru a face victima să se simtă confuză și vinovată. Alte forme includ amenințări indirecte sau explicite („Dacă mă părăsești, îți voi lua copiii”; “Mă sinucid dacă mă părăsești”), care fac victimele să se simtă captive și incapabile să scape din relația abuzivă din cauza fricii constante.

Abuzul economic este un control financiar prin care agresorul limitează accesul victimei la bani, făcând-o dependentă de abuzator. Acesta poate include și împiedicarea obținerii unui loc de muncă. Victimele de abuz economic sunt adesea prinse într-un ciclu de sărăcie și dependență financiară, fără acces la resurse care să le permită să părăsească relația abuzivă. În multe cazuri, femeile rămân în această situație din lipsa unei alternative financiare stabile.

Abuzul sexual în cadrul unei relații abuzive poate include forțarea victimei să întrețină acte sexuale împotriva voinței sale. Poate implica și exploatarea sexuală sau violul conjugal, adesea nerecunoscut ca o crimă. Acest tip de abuz provoacă traume severe, inclusiv rușine și vinovăție. 

Violența domestică este alimentată de o serie de factori, precum normele culturale, dinamica de putere, traumele nerezolvate și factorii economici sau sociali. Înțelegerea acestor cauze este esențială pentru dezvoltarea strategiilor de prevenire și intervenție.

În multe societăți, inclusiv în România, normele culturale perpetuează

abuzul și susțin superioritatea bărbatului în societate. Tradițiile și stereotipurile de gen, precum “bărbatul este capul familiei” și “femeia stă cratiță”, justifică adesea comportamentele abuzive. Aceste norme sociale descurajează femeile să raporteze abuzul, întrucât sunt educate din copilărie să fie „docile” și să „își ducă crucea”. Aceste prejudecăți contribuie la normalizarea abuzului asupra femeii și resemnarea în relația abuzivă.

În relațiile abuzive, dezechilibrul de putere este un factor crucial. Agresorul încearcă să controleze și să domine victima, recurgând adesea la toate formele de abuz. Acest dezechilibru poate fi amplificat de inegalitatea de gen în aspecte precum rolurile casnice, cât și discriminarea profesională și economică. 

Mulți agresori au fost ei înșiși victime ale abuzului în copilărie, fie fizic, emoțional, sau psihologic. Cercetările indică faptul că persoanele care au crescut într-un mediu violent sunt mai susceptibile să repete aceste comportamente. Traumele nerezolvate și lipsa unor modele pozitive contribuie la perpetuarea violenței domestice dintr-o generație în alta.

Sărăcia, șomajul și excluziunea socială sunt factori care pot escalada violența domestică. Stresul financiar poate amplifica tensiunile familiale, iar lipsa resurselor economice face dificilă părăsirea unei relații abuzive. Femeile fără acces la resurse financiare și rețele de suport social sunt adesea captive în relații toxice.

Consecințele violenței domestice se manifestă pe multiple planuri: fizic, psihologic, emoțional și social. Femeile maltratate se confruntă cu traume de lungă durată, iar impactul abuzului poate afecta nu doar victima, ci și copiii sau alte persoane apropiate.

Victimele abuzului fizic pot suferi răni, de la vânătăi și fracturi la traume majore, uneori ducând la invaliditate sau deces. Stresul constant poate cauza probleme cronice de sănătate. Studiile arată că femeile din relații abuzive au un risc crescut de afecțiuni cardiovasculare, probleme gastrointestinale și tulburări ale sistemului imunitar.

Abuzul emoțional are efecte pe termen lung asupra sănătății mintale, incluzând depresie, anxietate, PTSD și gânduri suicidare. Victimele abuzului psihologic trăiesc adesea cu teamă și nesiguranță, dezvoltând sentimente de inutilitate și rușine. Disocierea poate apărea ca mecanism de apărare, afectând memoria evenimentelor traumatice.

Copiii expuși la violență în familie sunt profund afectați, având un risc crescut de a deveni victime sau agresori. Ei pot dezvolta tulburări de comportament, anxietate, depresie și dificultăți de socializare. Traumele din copilărie influențează pe termen lung sănătatea mintală a viitorului adult. 

Victimele pot fi izolate de familie și prieteni, simțindu-se vulnerabile și fără sprijin din cauza manipulării agresorului. În plus, ele se confruntă adesea și cu stigmatizarea socială, fiind judecate pentru că nu părăsesc situația abuzivă, fără a fi înțeleasă gravitatea problemei.

Recunoașterea unei relații abuzive poate fi dificilă, deoarece abuzul nu este întotdeauna evident. În multe cazuri, abuzul emoțional și psihologic este subtil și episodic, iar victima poate să nu realizeze inițial că este supusă unui tratament abuziv.

Există câteva semne comune care pot indica o relație abuzivă:

O relație abuzivă se distinge prin repetabilitatea anumitor etape, precum:

Acest ciclu se repetă în mod frecvent, iar cu timpul, durata perioadelor de "lună de miere" se scurtează, iar violența se intensifică.

Violența domestică în România: Statistici și realități

În România, problema violenței domestice este extrem de gravă, cu numeroase cazuri raportate anual și un număr semnificativ de victime care nu au curajul să vorbească sau să raporteze abuzul din cauza stigmatizării și a fricii. Deși legislația a făcut pași importanți în direcția protejării victimelor, mai există multe provocări și neajunsuri. 

Un raport din 2020 al Agenției Naționale pentru Egalitatea de Șanse între Femei și Bărbați (ANES) arată că, în fiecare an, mii de femei sunt victime ale violenței domestice, iar mulți dintre agresori scapă nepedepsiți. De asemenea, Organizația Mondială a Sănătății estimează că aproape 30% dintre femeile din întreaga lume au suferit o formă de abuz fizic sau sexual.

 furnizate de Inspectoratul General al Poliției Române, în anul 2023, polițiștii au intervenit la 97.840 de cazuri de violență domestică, dintre care 46.363 în mediul urban și 51.477 în mediul rural. Numărul faptelor penale legate de violența domestică a crescut cu 4,82% comparativ cu anul 2022, ajungând la 52.969 de cazuri. 

Cea mai mare pondere a infracțiunilor o reprezintă „lovirea sau alte violențe” (62%, adică 32.737 de fapte), urmate de „amenințarea” (12%, 6.408 fapte), „abandonul de familie” (9%, 4.703 fapte) și „nerespectarea măsurilor dispuse prin ordinele de protecție” (7%). Dintre victimele violenței domestice, 37.408 sunt femei, 9.951 sunt bărbați, iar 8.070 sunt minori, evidențiind amploarea și gravitatea fenomenului.

 suplimentare oferite de Asociația Națională pentru Egalitate de Șanse arată frecvența cu care victimele se confruntă cu violența. Dintre acestea, 38,94% sunt supuse agresiunii zilnic (2.588 de cazuri), 20,57% săptămânal (1.367 de cazuri), 17,23% lunar (1.145 de cazuri) și 23,26% mai rar decât lunar (1.546 de cazuri). Aceste cifre subliniază caracterul frecvent și repetitiv al abuzului, accentuând necesitatea unor intervenții eficiente și a unui sprijin adecvat pentru victime.

Un aspect alarmant al situației violenței domestice în România este dat de atitudinile și convingerile societății față de abuz. Conform statisticilor, 37,4% dintre femeile din România consideră că violența împotriva femeilor este justificată în anumite situații. 

Deși legislația românească permite obținerea unui ordin de protecție în cazul violenței domestice, multe victime se confruntă cu dificultăți în a accesa aceste ajutoare. Frica de represalii, lipsa de suport familial sau social și dependența financiară sunt doar câteva dintre motivele pentru care victimele nu denunță abuzatorul. 

În multe comunități, violența în familie este considerată o problemă privată, chiar acceptabilă în anumite situații, iar victimele sunt sfătuite să nu "strice imaginea familiei". Acest lucru face ca multe femei maltratate psihic sau fizic să sufere în tăcere, fără să primească ajutorul de care au mare nevoie.

Combaterea violenței domestice necesită o abordare integrată, care să implice legislație eficientă, sprijin social, educație și intervenții terapeutice pentru victime dar și pentru agresori. Astfel, au fost adoptate câteva strategii la nivel național, dintre care menționăm:

În România, se poate solicita un ordin de protecție, care să împiedice agresorul să se apropie de victimă sau de locuința acesteia. Deși este un pas important, aplicarea acestor restricții este dificilă din cauza resurselor limitate ale autorităților și a lipsei de sprijin continuu.

Există, de asemenea, centre specializate care oferă adăpost, consiliere psihologică și asistență juridică. Aceste centre joacă un rol esențial în a ajuta femeile să părăsească relațiile abuzive și să își reconstruiască viața. Cu toate acestea, numărul acestor centre este încă insuficient în raport cu numărul mare de victime.

Un alt pas esențial este educarea populației cu privire la drepturile omului, egalitatea de gen și recunoașterea semnelor unei relații abuzive. Campaniile și programele de conștientizare pot ajuta la schimbarea mentalităților și la încurajarea victimelor să își raporteze experiențele și să solicite ajutor.

4. Intervenții terapeutice pentru agresori

În multe cazuri, agresorii au ei înșiși un istoric de traumă sau abuz, iar fără intervenție psihologică, comportamentele abuzive ale acestora pot continua. Programele de reabilitare sunt esențiale pentru a reduce recidiva și a preveni viitoarele acte de violență. În România, aceste programe sunt încă la început, dar reprezintă o componentă importantă în combaterea acestei probleme pe termen lung.

Rolul psihologului în susținerea victimelor

Psihologii joacă un rol crucial în susținerea victimelor violenței domestice, oferind sprijin emoțional, psihoterapeutic și educațional. Ei pot crea un mediu sigur și de încredere, unde victimele se simt ascultate și validate, fără teama de a fi judecate. Prin intermediul ședințelor de terapie, psihologii pot ajuta victimele să recunoască tipurile de abuz la care au fost supuse și să găsească resursele necesare pentru a ieși din situație. 

Un aspect esențial este educarea victimelor asupra miturilor sociale care le mențin în relații abuzive. Psihologii le pot oferi instrumente pentru a-și recăpăta încrederea în sine, adesea erodată de criticile și manipularea abuzatorilor. În același timp, este important ca specialiștii să lucreze împreună cu victimele pentru a dezvolta un plan de siguranță în caz de urgență.

Psihologii pot facilita, de asemenea, consilierea în grup, unde victimele pot împărtăși experiențele cu persoane care au trecut prin situații similare, promovând un sentiment de solidaritate și susținere reciprocă. În cazurile în care sunt implicați copii, psihologii pot oferi consiliere specializată, pentru a preveni efectele negative pe termen lung asupra sănătății mintale a acestora. 

Prin oferirea de suport specializat, psihologii ajută victimele să rupă ciclul abuzului și să își reconstruiască viața într-un mod sănătos și echilibrat.

Specialiștii pleso sunt aici să vă susțină

Specialiștii de la platforma pleso au ani de experiență în identificarea și soluționarea diverselor probleme de viață, precum îmbunătățirea stimei de sine, confuzia emoțională, și adaptarea la condiții noi. De asemenea, psihoterapeuții noștri au experiență vastă în abordarea subiectelor sensibile și de importanță majoră, precum violența domestică și relațiile abuzive. 

Dacă vă aflați într-o situație de stres sau abuz, puteți apela cu încredere la serviciile specialiștilor pleso. În urma unui test simplu, algoritmul va identifica terapeutul potrivit nevoilor dumneavoastră. 

O ședință de terapie poate fi primul pas către eliberare – suntem aici pentru dumneavostră!

Burnout-ul, cunoscut și sub denumirea de sindromul Herbert, este o stare de epuizare psihică, fizică și emoțională, cauzată de stresul cronic și de solicitările constante, în special în mediul de lucru.

Sindromul de burnout: simptome, tratament, recuperare | pleso

Sindromul de burnout: simptome, tratament, recuperare

Burnout-ul, cunoscut și sub denumirea de sindromul Herbert, este o stare de epuizare psihică, fizică și emoțională, cauzată de stresul cronic și de solicitările constante, în special în mediul de lucru. Acest sindrom poate influența negativ performanțele, relațiile interpersonale și, implicit, calitatea vieții. În acest articol, vom explora în detaliu ce înseamnă burnout-ul, care sunt simptomele acestuia și ce soluții există pentru tratament și prevenire.

Ce înseamnă burnout? – definiția și originea termenului

Conceptul de burnout a fost definit pentru prima oară în anii 1970 de psihologul american Herbert Freudenberger. Observându-și colegii de muncă, acesta a remarcat că majoritatea manifestau o stare de epuizare accentuată, fiind deconectați emoțional față de activitățile zilnice. Această descoperire a dus la definirea burnout-ului ca o stare de epuizare fizică, emoțională și psihică, cauzată de stresul cronic. 

Burnout-ul nu este doar o simplă stare de oboseală – este un fenomen complex care poate afecta toate aspectele vieții unei persoane. Se manifestă printr-o stare de epuizare progresivă și persistentă, care nu dispare după o simplă perioadă de odihnă. De aceea, identificarea simptomelor și cauzelor acestuia este esențială pentru a preveni agravarea stării și pentru a lua măsuri adecvate de recuperare.

Simptomele burnout-ului sunt variate și complexe, afectând atât sănătatea fizică, cât și cea mintală. Această condiție poate fi confundată cu alte afecțiuni, cum ar fi depresia sau anxietatea, însă prezintă anumite trăsături distincte care permit diferențierea sa.

Printre cele mai frecvente simptome ale burnout-ului se numără:

Burnout-ul poate avea cauze diverse și variate, care implică factori profesionali și personali. Printre cauzele comune se numără:

Preconcepțiile sociale și perpetuarea burnout-ului

În societatea modernă, burnout-ul este adesea alimentat de preconcepții sociale care glorifică productivitatea excesivă și stigmatizează nevoia de odihnă. Mentalități colective precum „timpul înseamnă bani” sau „succesul vine doar prin sacrificii” induc o presiune constantă asupra indivizilor, determinându-i să-și neglijeze sănătatea mintală. Ideea de a fi „ocupat” a devenit un statut social valoros, iar nevoia de odihnă este adesea privită ca o slăbiciune sau o pierdere de timp. Multe persoane ajung să interiorizeze aceste idei, simțindu-se vinovate atunci când cer dreptul la pauze sau refuză proiecte suplimentare.

Zicale precum „cine se scoală de dimineață, departe ajunge” sugerează că numai cei care muncesc neîncetat pot avea succes, ignorând importanța echilibrului între viața profesională și cea personală. În acest context, mulți angajați consideră că recunoașterea și exprimarea epuizării este un eșec personal. De asemenea, presiunea de a fi „mereu la dispoziție” încurajează ideea că valoarea unui angajat constă în disponibilitatea sa continuă, subestimând nevoia de recuperare. Aceste preconcepții contribuie la un cerc vicios în care indivizii sunt împiedicați să recunoască simptomele de burnout și să caute soluții reale, din teama că și-ar putea periclita reputația sau locul de muncă.

Ce soluții există pentru burnout? Tratament și prevenire

Nu există medicamente pentru burnout care să trateze direct această afecțiune, dar medicul psihiatru poate recomanda tratamente medicamentoase pe termen scurt pentru gestionarea stărilor emoționale intense atunci când acestea devin severe. Este foarte important ca tratamentul medicamentos să fie administrat doar sub supravegherea unui specialist și să fie însoțit de intervenții psihologice și comportamentale care să trateze cauzele reale ale burnout-ului.

Medicația este recomandată doar ca soluție temporară, însă tratamentul burnout-ului implică schimbări importante în stilul de viață și adoptarea unor măsuri care să sprijine recuperarea și să reducă stresul. Detaliem, mai jos, câteva soluții cu rezultate concrete și de durată:

Psihologia burnout-ului și rolul psihoterapiei

Burnout-ul are efecte complexe asupra echilibrului mental și emoțional al unei persoane, de aceea psihoterapia este esențială în procesul de recuperare. În cadrul terapiei, pacientul are ocazia să discute și să exploreze în profunzime cauzele burnout-ului, să identifice factorii declanșatori și să-și dezvolte strategii eficiente de adaptare.

Recuperarea din burnout: cât de lung este procesul?

Durata recuperării din burnout diferă în funcție de gravitatea cazului, de suportul social și de măsurile luate pentru stabilirea unui echilibru emoțional. În general, procesul de recuperare poate dura de la câteva săptămâni la câteva luni. Este important ca persoana afectată să-și ofere suficient timp pentru odihnă și să evite pe cât posibil orice presiuni suplimentare.

În unele cazuri, schimbarea locului de muncă, adaptarea modului de organizare a sarcinilor sau chiar o perioadă de pauză profesională pot fi necesare pentru a permite o recuperare completă. La fel de esențial este și sprijinul unui psihoterapeut, care poate ghida persoana pe tot parcursul acestui proces.

Specialiștii pleso sunt aici pentru dumneavoastră

După cum am discutat în acest articol, burnout-ul este o problemă serioasă de sănătate mintală, care necesită atenție, prevenire și intervenție adecvată. Odihna și pauzele regulate, gestionarea eficientă a timpului, adoptarea unui stil de viață sănătos – toate acestea ajută la reducerea simptomelor, însă pentru a preveni apariția acestora, este important să apelați la ajutorul unui specialist.

Dacă manifestați simptomele menționate în acest articol, este momentul să beneficiați de efectele terapiei. Cu ani de experiență în consiliere, 

 de la Platforma pleso sunt pregătiți să vă ajute în rezolvarea problemelor cauzate de burnout. Împreună cu aceștia, veți identifica simptomele și cauzele epuizării pentru a găsi soluții eficiente și ușor de aplicat în viața de zi cu zi. Astfel, vă puteți bucura de un echilibru emoțional optim, chiar și în perioadele mai dificile. 

Artykuły na temat samopomocy psychologicznej