Violența Domestică

Violența domestică este o problemă complexă și răspândită la nivel global, care afectează milioane de oameni, în principal femei. Violența în familie nu discriminează și se poate manifesta indiferent de vârstă, statut social, economic sau cultural. Aceasta include diverse tipuri de agresivitate, cum ar fi violența fizică, abuzul emoțional, violența verbală, abuzul economic și abuzul psihologic, toate având ca scop controlul, dominarea și umilirea victimei.

În acest articol, vom prezenta pe larg tipurile și manifestările relațiilor abuzive, cât și formele, cauzele și soluțiile de ajutor pentru victimele violenței domestice. 

Ce este violența domestică?

Este un comportament abuziv, exercitat de o persoană asupra alteia într-o relație de cuplu sau în familie. Este un tip de abuz continuu, prin care abuzatorul urmărește să intimideze și să controleze strict mintea, voința și acțiunile celuilalt. Victimele sunt adesea vulnerabile și rămân blocate în acest ciclu toxic din cauza fricii, a dependenței financiare sau locative ori al prejudecăților sociale. 

Conform Organizației Mondiale a Sănătății, violența domestică implică orice formă de comportament abuziv care produce suferință fizică sau psihologică. Fiecare dintre aceste forme de violență domestică are efecte foarte negative, nu doar asupra victimei, ci și asupra copiilor și familiei extinse.

Tipuri de abuzuri în violența domestică

Este esențial să înțelegem tipurile de abuz pentru a recunoaște și combate fenomenul. Adesea, se crede că abuzul emoțional în cuplu implică doar agresiune fizică, dar realitatea este că multe victime suferă în tăcere din cauza unor forme mai subtile de abuz.

1. Abuzul fizic

Abuzul fizic este cel mai vizibil și ușor de recunoscut. Acesta include acte de agresiune corporală precum loviri, zgârieturi, arsuri sau alte vătămări. Abuzul fizic poate varia de la episoade rare la atacuri repetate, uneori provocând vătămări grave sau chiar decese. Victimele de violență domestică trăiesc într-o stare constantă de frică și nesiguranță, iar recuperarea este adesea dificilă, atât fizic, cât și mental. 

1. Abuzul emoțional

Este subtil și greu de identificat, dar poate fi la fel de dăunător ca abuzul fizic. Acesta include insulte, umiliri, critică constantă, izolarea victimei și manipulare afectivă. De asemenea, abuzul emoțional asupra femeii în particular poate duce la depresie, anxietate și chiar la tentative de suicid. În cadrul unei relații abuzive, agresorul face victima să se simtă vinovată pentru orice. Mai mult, o manipulează să accepte situația de abuz.

1. Violența verbală

Se manifestă adesea împreună cu abuzul emoțional și include insulte, jigniri, critici dure, amenințări și intimidări. Abuzatorul diminuează încrederea victimei și o face să se simtă lipsită de importanță. Agresorul poate folosi fraze precum „Nu ești bun(ă) de nimic”, “Nimeni nu ta va iubi vreodată” sau alte injurii pentru a desconsidera victima. Violența verbală are efecte devastatoare asupra psihicului, provocând traume psihice pe termen lung.

1. Abuzul psihologic

Abuzul psihologic este extrem de subtil și poate include tactici precum „gaslighting”, unde agresorul distorsionează adevărul pentru a face victima să se simtă confuză și vinovată. Alte forme includ amenințări indirecte sau explicite („Dacă mă părăsești, îți voi lua copiii”; “Mă sinucid dacă mă părăsești”), care fac victimele să se simtă captive și incapabile să scape din relația abuzivă din cauza fricii constante.

1. Abuzul economic

Abuzul economic este un control financiar prin care agresorul limitează accesul victimei la bani, făcând-o dependentă de abuzator. Acesta poate include și împiedicarea obținerii unui loc de muncă. Victimele de abuz economic sunt adesea prinse într-un ciclu de sărăcie și dependență financiară, fără acces la resurse care să le permită să părăsească relația abuzivă. În multe cazuri, femeile rămân în această situație din lipsa unei alternative financiare stabile.

1. Abuz sexual

Abuzul sexual în cadrul unei relații abuzive poate include forțarea victimei să întrețină acte sexuale împotriva voinței sale. Poate implica și exploatarea sexuală sau violul conjugal, adesea nerecunoscut ca o crimă. Acest tip de abuz provoacă traume severe, inclusiv rușine și vinovăție. 

Cauzele violenței domestice

Violența domestică este alimentată de o serie de factori, precum normele culturale, dinamica de putere, traumele nerezolvate și factorii economici sau sociali. Înțelegerea acestor cauze este esențială pentru dezvoltarea strategiilor de prevenire și intervenție.

1.Normele și stereotipurile culturale

În multe societăți, inclusiv în România, normele culturale perpetuează abuzul și susțin superioritatea bărbatului în societate. Tradițiile și stereotipurile de gen, precum “bărbatul este capul familiei” și “femeia stă cratiță”, justifică adesea comportamentele abuzive. Aceste norme sociale descurajează femeile să raporteze abuzul, întrucât sunt educate din copilărie să fie „docile” și să „își ducă crucea”. Aceste prejudecăți contribuie la normalizarea abuzului asupra femeii și resemnarea în relația abuzivă.

2.Dinamica de putere în relație

În relațiile abuzive, dezechilibrul de putere este un factor crucial. Agresorul încearcă să controleze și să domine victima, recurgând adesea la toate formele de abuz. Acest dezechilibru poate fi amplificat de inegalitatea de gen în aspecte precum rolurile casnice, cât și discriminarea profesională și economică. 

3.Traume și abuzuri din copilărie

Mulți agresori au fost ei înșiși victime ale abuzului în copilărie, fie fizic, emoțional, sau psihologic. Cercetările indică faptul că persoanele care au crescut într-un mediu violent sunt mai susceptibile să repete aceste comportamente. Traumele nerezolvate și lipsa unor modele pozitive contribuie la perpetuarea violenței domestice dintr-o generație în alta.

4.Factori economici și sociali

Sărăcia, șomajul și excluziunea socială sunt factori care pot escalada violența domestică. Stresul financiar poate amplifica tensiunile familiale, iar lipsa resurselor economice face dificilă părăsirea unei relații abuzive. Femeile fără acces la resurse financiare și rețele de suport social sunt adesea captive în relații toxice.

Consecințele violenței domestice

Consecințele violenței domestice se manifestă pe multiple planuri: fizic, psihologic, emoțional și social. Femeile maltratate se confruntă cu traume de lungă durată, iar impactul abuzului poate afecta nu doar victima, ci și copiii sau alte persoane apropiate.

1. Consecințele fizice

Victimele abuzului fizic pot suferi răni, de la vânătăi și fracturi la traume majore, uneori ducând la invaliditate sau deces. Stresul constant poate cauza probleme cronice de sănătate. Studiile arată că femeile din relații abuzive au un risc crescut de afecțiuni cardiovasculare, probleme gastrointestinale și tulburări ale sistemului imunitar.

1. Consecințele psihologice

Abuzul emoțional are efecte pe termen lung asupra sănătății mintale, incluzând depresie, anxietate, PTSD și gânduri suicidare. Victimele abuzului psihologic trăiesc adesea cu teamă și nesiguranță, dezvoltând sentimente de inutilitate și rușine. Disocierea poate apărea ca mecanism de apărare, afectând memoria evenimentelor traumatice.

1. Impactul asupra copiilor

Copiii expuși la violență în familie sunt profund afectați, având un risc crescut de a deveni victime sau agresori. Ei pot dezvolta tulburări de comportament, anxietate, depresie și dificultăți de socializare. Traumele din copilărie influențează pe termen lung sănătatea mintală a viitorului adult. 

1. Izolarea socială și stigmatizarea

Victimele pot fi izolate de familie și prieteni, simțindu-se vulnerabile și fără sprijin din cauza manipulării agresorului. În plus, ele se confruntă adesea și cu stigmatizarea socială, fiind judecate pentru că nu părăsesc situația abuzivă, fără a fi înțeleasă gravitatea problemei.

Cum recunoaștem o relație abuzivă?

Recunoașterea unei relații abuzive poate fi dificilă, deoarece abuzul nu este întotdeauna evident. În multe cazuri, abuzul emoțional și psihologic este subtil și episodic, iar victima poate să nu realizeze inițial că este supusă unui tratament abuziv.

1. Semne de avertizare

Există câteva semne comune care pot indica o relație abuzivă:

• Control excesiv: Partenerul monitorizează constant activitățile, prietenii și timpul liber, limitând activitățile sociale și controlând fiecare mișcare. Acesta poate solicita victimei parolele pentru conturile personale, o poate urmări sau izola de prieteni și familie. Aceste comportamente se manifestă rar la început, dar cu timpul devin frecvente.

• Critica constantă: Abuzatorul își critică constant partenerul, uneori în moduri subtile și pentru orice, pentru a-i reduce încrederea în sine. Această formă de abuz emoțional poate include remarci precum “Ești incapabil(ă)”, “Ești prea sensibil(ă)”, “De asta nu te place nimeni”.

• Manipulare: Gaslighting-ul este un semn clar al abuzului psihologic. Abuzatorul va distorsiona realitatea pentru a face victima să se îndoiască de propria realitate și să creadă că nu gândește “normal”. Astfel, ajunge să se bazeze doar pe indicațiile abuzatorului. 

• Violență fizică sau amenințări: Partenerul începe hărțuirea prin comportamente “ușoare” precum bruscările, strângerea mâinilor și împingeri forțate, care cu timpul ajung la forme intense și frecvente de violență. 

2. Cercul vicios de abuz

O relație abuzivă se distinge prin repetabilitatea anumitor etape, precum:

1. Tensiune crescândă: Abuzatorul devine iritabil și începe să fie critic sau distant. Victima poate încerca să evite conflictele, dar tensiunea crește constant.

2. Episodul de abuz: Explozia violenței fizice, verbale sau emoționale. Aceasta este etapa în care are loc abuzul efectiv, care poate fi fizic sau psihologic.

3. Luna de miere: După episodul de abuz, agresorul exprimă regrete și promite “să nu mai facă”. Acesta poate să ceară iertare, să ofere cadouri sau să facă promisiuni false, manipulând victima să rămână în relație.

Acest ciclu se repetă în mod frecvent, iar cu timpul, durata perioadelor de "lună de miere" se scurtează, iar violența se intensifică.

Violența domestică în România: Statistici și realități

În România, problema violenței domestice este extrem de gravă, cu numeroase cazuri raportate anual și un număr semnificativ de victime care nu au curajul să vorbească sau să raporteze abuzul din cauza stigmatizării și a fricii. Deși legislația a făcut pași importanți în direcția protejării victimelor, mai există multe provocări și neajunsuri. 

Statistici alarmante

Un raport din 2020 al Agenției Naționale pentru Egalitatea de Șanse între Femei și Bărbați (ANES) arată că, în fiecare an, mii de femei sunt victime ale violenței domestice, iar mulți dintre agresori scapă nepedepsiți. De asemenea, Organizația Mondială a Sănătății estimează că aproape 30% dintre femeile din întreaga lume au suferit o formă de abuz fizic sau sexual.

Conform datelor furnizate de Inspectoratul General al Poliției Române, în anul 2023, polițiștii au intervenit la 97.840 de cazuri de violență domestică, dintre care 46.363 în mediul urban și 51.477 în mediul rural. Numărul faptelor penale legate de violența domestică a crescut cu 4,82% comparativ cu anul 2022, ajungând la 52.969 de cazuri. 

Cea mai mare pondere a infracțiunilor o reprezintă „lovirea sau alte violențe” (62%, adică 32.737 de fapte), urmate de „amenințarea” (12%, 6.408 fapte), „abandonul de familie” (9%, 4.703 fapte) și „nerespectarea măsurilor dispuse prin ordinele de protecție” (7%). Dintre victimele violenței domestice, 37.408 sunt femei, 9.951 sunt bărbați, iar 8.070 sunt minori, evidențiind amploarea și gravitatea fenomenului.

Statistici suplimentare oferite de Asociația Națională pentru Egalitate de Șanse arată frecvența cu care victimele se confruntă cu violența. Dintre acestea, 38,94% sunt supuse agresiunii zilnic (2.588 de cazuri), 20,57% săptămânal (1.367 de cazuri), 17,23% lunar (1.145 de cazuri) și 23,26% mai rar decât lunar (1.546 de cazuri). Aceste cifre subliniază caracterul frecvent și repetitiv al abuzului, accentuând necesitatea unor intervenții eficiente și a unui sprijin adecvat pentru victime.
Atitudinea unor femei față de abuz.

Un aspect alarmant al situației violenței domestice în România este dat de atitudinile și convingerile societății față de abuz. Conform statisticilor, 37,4% dintre femeile din România consideră că violența împotriva femeilor este justificată în anumite situații. 

Obstacole în obținerea ajutorului

Deși legislația românească permite obținerea unui ordin de protecție în cazul violenței domestice, multe victime se confruntă cu dificultăți în a accesa aceste ajutoare. Frica de represalii, lipsa de suport familial sau social și dependența financiară sunt doar câteva dintre motivele pentru care victimele nu denunță abuzatorul. 

În multe comunități, violența în familie este considerată o problemă privată, chiar acceptabilă în anumite situații, iar victimele sunt sfătuite să nu "strice imaginea familiei". Acest lucru face ca multe femei maltratate psihic sau fizic să sufere în tăcere, fără să primească ajutorul de care au mare nevoie.

Soluții și intervenții

Combaterea violenței domestice necesită o abordare integrată, care să implice legislație eficientă, sprijin social, educație și intervenții terapeutice pentru victime dar și pentru agresori. Astfel, au fost adoptate câteva strategii la nivel național, dintre care menționăm:

1. Ordinul de protecție

În România, se poate solicita un ordin de protecție, care să împiedice agresorul să se apropie de victimă sau de locuința acesteia. Deși este un pas important, aplicarea acestor restricții este dificilă din cauza resurselor limitate ale autorităților și a lipsei de sprijin continuu.

2. Centre de sprijin 

Există, de asemenea, centre specializate care oferă adăpost, consiliere psihologică și asistență juridică. Aceste centre joacă un rol esențial în a ajuta femeile să părăsească relațiile abuzive și să își reconstruiască viața. Cu toate acestea, numărul acestor centre este încă insuficient în raport cu numărul mare de victime.

3. Educație și conștientizare

Un alt pas esențial este educarea populației cu privire la drepturile omului, egalitatea de gen și recunoașterea semnelor unei relații abuzive. Campaniile și programele de conștientizare pot ajuta la schimbarea mentalităților și la încurajarea victimelor să își raporteze experiențele și să solicite ajutor.

4. Intervenții terapeutice pentru agresori

În multe cazuri, agresorii au ei înșiși un istoric de traumă sau abuz, iar fără intervenție psihologică, comportamentele abuzive ale acestora pot continua. Programele de reabilitare sunt esențiale pentru a reduce recidiva și a preveni viitoarele acte de violență. În România, aceste programe sunt încă la început, dar reprezintă o componentă importantă în combaterea acestei probleme pe termen lung.

Rolul psihologului în susținerea victimelor

Psihologii joacă un rol crucial în susținerea victimelor violenței domestice, oferind sprijin emoțional, psihoterapeutic și educațional. Ei pot crea un mediu sigur și de încredere, unde victimele se simt ascultate și validate, fără teama de a fi judecate. Prin intermediul ședințelor de terapie, psihologii pot ajuta victimele să recunoască tipurile de abuz la care au fost supuse și să găsească resursele necesare pentru a ieși din situație. 

Un aspect esențial este educarea victimelor asupra miturilor sociale care le mențin în relații abuzive. Psihologii le pot oferi instrumente pentru a-și recăpăta încrederea în sine, adesea erodată de criticile și manipularea abuzatorilor. În același timp, este important ca specialiștii să lucreze împreună cu victimele pentru a dezvolta un plan de siguranță în caz de urgență.

Psihologii pot facilita, de asemenea, consilierea în grup, unde victimele pot împărtăși experiențele cu persoane care au trecut prin situații similare, promovând un sentiment de solidaritate și susținere reciprocă. În cazurile în care sunt implicați copii, psihologii pot oferi consiliere specializată, pentru a preveni efectele negative pe termen lung asupra sănătății mintale a acestora. 

Prin oferirea de suport specializat, psihologii ajută victimele să rupă ciclul abuzului și să își reconstruiască viața într-un mod sănătos și echilibrat.

Specialiștii pleso sunt aici să vă susțină

Specialiștii de la platforma pleso au ani de experiență în identificarea și soluționarea diverselor probleme de viață, precum îmbunătățirea stimei de sine, confuzia emoțională, și adaptarea la condiții noi. De asemenea, psihoterapeuții noștri au experiență vastă în abordarea subiectelor sensibile și de importanță majoră, precum violența domestică și relațiile abuzive. 

Dacă vă aflați într-o situație de stres sau abuz, puteți apela cu încredere la serviciile specialiștilor pleso. În urma unui test simplu, algoritmul va identifica terapeutul potrivit nevoilor dumneavoastră. 

O ședință de terapie poate fi primul pas către eliberare – suntem aici pentru dumneavostră!

Autor - Molnus Irina

Psihoterapeut practicant pleso

Irina este o terapeută experimentată, cu peste 20 de ani de experiență în psihoterapie și psihologie clinică. Ca profesionist dedicat, ea utilizează psihoterapia de durată scurtă și medie, în care folosește tehnici cognitive-comportamentale pentru a aborda probleme precum: atacurile de panică, depresia, tulburarea de anxietate generalizată și de somatizare, fobii specifice, tulburarea obsesiv-compulsivă. În practica sa, Irina folosește terapia cognitiv-comportamentală, terapia traumei, tehnici de relaxare și mindfulness. Pentru cei axați pe performanță, oferă servicii de coaching cu metoda Points of You, prin care blocajele din acțiune sunt descifrate cu ajutorul unor imagini sugestive. Irina lucrează cu adulți și adolescenți, inclusiv cu persoane cu tendințe suicidare; consiliază participanți la operațiuni militare, membri ai comunității LGBTQ+, precum și persoane vârstnice. În plus, oferă coaching și suport pentru profesioniștii din domeniul resurselor umane. Își abordează pacienții cu delicatețe, folosind tehnici diverse și soluții inovatoare pentru o gamă largă de provocări. Accentul ei constă în construirea unei relații terapeutice de încredere și compasiune, ca fundament pentru progres. Abilitățile de comunicare asertivă pe care le posedă dau uneori și o notă amuzantă și de bună dispoziție, creând un spațiu sigur pentru auto-dezvoltare și vindecare, pentru că schimbarea nu trebuie să fie neapărat dureroasă. Terapeuta oferă sarcini pentru lucru individual acasă. Experiența o ajută să fie tenace în a identifica problemele, dar stăpânind momentele dificile ale pacientului.

Cumpărați o ședință