Metode de psihoterapie

Terapia Gestalt

În centrul atenției terapiei Gestalt se află clientul cu dorințele, interesele, formele de comportament, particularitățile de gândire și percepție care îi sunt caracteristice. Psihologul nu este interesat de toate aceste caracteristici, ci doar de cele care împiedică satisfacerea nevoilor semnificative ale clientului și ale persoanelor din jurul său. Un psiholog care folosește metoda terapiei Gestalt poate face multe lucruri:

- doar să asculte persoana care cere ajutor;- să întrebe prietenos și cu interes clientul despre detaliile vieții sale, trăirile interioare;- să observe atent cum se manifestă interlocutorul în  relația cu terapeutul „aici și acum”;- să-și exprime propriile sentimente, să împărtășească observații și gânduri;- să propună clientului participarea la experimente care ajută la conștientizarea mai bună a nevoilor personale și a modului în care acestea sunt întrerupte, blocate chiar de către client și multe altele.

Adepții acestei metode sunt convinși că dacă îți asumi responsabilitatea pentru propria viață, poți rezolva multe probleme.

Art-terapia

Tradus literal, "tratament prin creativitate"; psihoterapie care utilizează tehnici creative. Scopul art-terapiei nu este de a crea un obiect de artă, ci de a lucra cu “Eu” propriu.

Se concentrează nu pe rezultat, ci pe proces, deci nu este necesar să ai abilități creative pentru a participa la art-terapie. În general, metodele art-terapiei sunt utilizate în combinație cu alte direcții psihoterapeutice. O astfel de combinație favorizează dezvăluirea completă a clientului, prelucrarea traumelor și eliminarea blocajelor.

Art-terapia lucrează în general cu procese inconștiente. Chiar și la pacienți foarte gravi, această terapie elimină apatia și lipsa de inițiativă, ducând la remisie stabilă, adesea înlocuind tratamentul medicamentos.

Psihoterapia integrativă

Aceasta reprezintă o serie de abordări psihoterapeutice, de obicei autorale, care includ restaurarea integrității nivelurilor emoționale, comportamentale, cognitive, fiziologice ale funcționării umane și a stării sale spirituale.

Această terapie implică recunoașterea și acceptarea de către client a aspectelor sale problematice sau subconștiente, pentru a le integra ulterior într-un întreg, a stabili un contact armonios cu mediul înconjurător, a susține sănătatea și comunicarea cu cei din jur.Scopul psihoterapiei integrative este să favorizeze integritatea persoanei, să îmbunătățească calitatea vieții sale, să permită realizarea maximă în spațiul interpersonal și socio-politic (luând în considerare limitările interne și externe ale persoanei).

Analiza existențială și logoterapia

Analiza existențială poate fi definită ca o psihoterapie orientată pe persoană, care își propune să ajute individul să trăiască viața sa liber și pe deplin, să atingă valori autentice și să-și actualizeze responsabilitatea față de propria viață și lume.

Domeniul de aplicare al analizei existențiale:

- cazuri de tulburări de percepție și comportament care au cauze psihosociale, psihosomatice sau psihologice;

- probleme sufletești ale omului, cum ar fi fricile, depresia, dependențele, bolile psihosomatice, psihozele.

Procesul psihoterapeutic se realizează prin analiza fenomenologică a trăirilor emoționale și combină munca cu materialul biografic și atitudinea empatică a terapeutului. Logoterapia este o metodă de consultare pentru problemele de sens.

Terapia cognitiv-comportamentală (TCC)

Aceasta încurajează persoana să analizeze modul în care gândește, să găsească și să conștientizeze interpretările sau evaluările inexacte sau negative ale diverselor situații și să facă schimbări în comportament pentru a reacționa mai eficient la situațiile dificile. Utilizarea acestei metode nu se limitează doar la tratarea tulburărilor psihice, ci poate fi și un instrument eficient care poate ajuta pe oricine să gestioneze mai bine situațiile stresante.

Particularitatea TCC constă în faptul că această terapie necesită de obicei mai puține ședințe, este mai structurată, deoarece își propune obiective de terapie și formează un plan pentru a le atinge. În același timp, TCC este una dintre cele mai eficiente și cercetate metode de ajutor. În prezent, există aproximativ 300 de analize  ale cercetărilor care confirmă eficiența sa.

Programarea neurolingvistică (NLP)

Programarea neurolingvistică (NLP) este un ghid universal pentru utilizarea eficientă a resurselor proprii în atingerea obiectivelor. Aceasta este o psihologie aplicată care permite înțelegerea modului în care funcționează mintea, cum se formează gândurile și, pe baza acestora, formarea șabloanelor de reacții comportamentale.

Înțelegând bine aceste procese în detalii, veți putea elimina exemplele inutile de comportament care vă împiedică pe drumul către succes. Fiecare dintre noi are o anumită doză de perfecționism. Această tendință spre perfecțiune se activează la un anumit moment al vieții.

NLP învață să fii de succes în toate, să fii capabil să anticipezi adversarii, analizând fin motivele acțiunilor lor. NLP vizează atingerea perfecțiunii. Studiind conexiunea dintre procesele neurologice, limbaj și comportamentul empiric, această știință oferă îndrumări clare pentru acțiune.

Psihoterapia pozitivă

Psihoterapia pozitivă este o metodă psihoterapeutică care a apărut la intersecția abordării umaniste și a celei psihanalitice. Numele metodei provine din cuvântul latin "positum", care înseamnă real, dat, așa cum este. O analogie poate fi urmărită în fotografie: negativul este o imagine cu culorile inversate, iar pozitivul este o imagine care reflectă realitatea așa cum este.

Pentru a rezolva eficient problemele, această metodă se concentrează pe ambele părți ale problemei - situația de viață dificilă și persoana care se află în ea. Fiecare problemă conține nu doar dificultăți, ci și resurse pentru rezolvare. De exemplu, epuizarea cauzată de supraîncărcarea la muncă ne indică necesitatea recuperării, forțându-ne să acordăm atenție nevoilor organismului și sufletului. Nu are sens să luptăm împotriva epuizării în sine, ci trebuie să vedem sensul, nevoile și valorile care stau în spatele ei și să ne schimbăm viața. În aceasta constă abordarea pozitivă a rezolvării problemelor.

Psihoterapia pozitivă percepe persoana ca un întreg. Fiecare dintre noi avem patru sfere ale realității - fizică, sfera realizărilor, a contactelor și a spiritualității. Pentru funcționarea optimă, este important să menținem un echilibru între acestea, niciuna nu poate fi mai importantă, fiecare necesită atenție potrivită.

Psihanaliza

Unul dintre tipurile de psihoterapie modernă, cel mai profundă metodă de lucru cu o persoană. Aceasta este o oportunitate de a vedea, de a explora și de a transforma psihicul individual al subiectului, precum și o metodă de cunoaștere și explorare a proceselor de masă care au loc în societate. Din cele mai vechi timpuri, se știe că pentru a înțelege pe altul, trebuie să te înțelegi pe tine însuți, iar acest lucru a determinat psihanaliza ca o practică a autocunoașterii.

Descoperirea lui Sigmund Freud a constat în faptul că viața noastră psihică principală se desfășoară dincolo de conștiință. Ea iese la suprafață din adâncurile inconștientului sub formă de diverse manifestări: vise, simptome, anxietate-frică, depresie, insomnie, nesatisfacție, situații de viață repetate. 

Autocunoașterea psihanalitică este descoperirea a ceea ce este ascuns în adâncuri, în inconștientul necunoscut.

Psihodrama

Psihodrama este o metodă de psihoterapie în care clienții își continuă și finalizează acțiunile prin teatralizare, joc de rol și auto-exprimare dramatică. Se utilizează atât comunicarea verbală, cât și cea non-verbală. Se interpretează mai multe scene, în care sunt prezentate, de exemplu, amintiri despre evenimente specifice din trecut, situații neterminate, drame interioare, fantezii, vise, pregătirea pentru situații viitoare cu risc posibil sau manifestări involuntare ale stărilor psihologice „aici și acum”. Aceste scene fie sunt apropiate de situațiile reale de viață, fie scot la suprafață procesele mentale interne. Dacă este necesar, alte roluri pot fi preluate de membrii grupului sau de obiecte neînsuflețite.

Prin interpretarea scenică a episoadelor din propria viață (trecută, prezentă și viitoare), persoana are posibilitatea, folosindu-și spontaneitatea și creativitatea, să intre în contact cu propriul trecut și să dobândească abilități necesare în viitor.

Simboldrama

Simboldrama sau psihoterapia catatim-imaginativă (din gr. Kata - corespunzător; thymos - dispoziție, sentiment; lat. Imago - imagine) poate fi înțeleasă ca „reprezentarea imaginilor corespunzătoare dispoziției” sau „trăirea sensibilă a imaginilor”.

Este o metodă independentă de psihoterapie orientată în profunzime, care se bazează pe ideile psihanalizei și teoria arhetipurilor și a inconștientului colectiv al lui Carl Jung.

Se întâmplă ca clientului să îi fie dificil să-și descrie sentimentele în cuvinte, să-și exprime atitudinea față de o anumită problemă, dar discuțiile despre natură, vreme, culori și copaci sunt ușoare și naturale. În acest caz, tehnica simboldramei - reprezentarea unei imagini (motiv) pe o temă dată - devine cea mai eficientă și indispensabilă.

După cum se știe, inconștientul vorbește în limbajul simbolurilor și metaforelor. De aceea este important să înțelegem că aceste imagini vizuale nu sunt amintiri și nici fantezii care pot fi controlate conștient, ci produse ale inconștientului, modul său de a interacționa cu persoana.

Imaginile pot apărea spontan, neașteptat, direct, ocolind mecanismele de apărare ale psihicului. Tot ce este ascuns adânc în subconștient reușește să iasă la suprafață și să se reflecte în imagine. Aceste imagini reprezintă lumea interioară a clientului în toată plinătatea sa: trăsăturile personalității sale, conflictele inconștiente, reacțiile inconștiente, sentimentele reprimate pe care persoana și le-a ascuns de sine, modelele persistente de interacțiune cu alți oameni.

Cu sprijinul calificat al psihoterapeutului, clientul analizează imaginea, își explorează inconștientul și interacționează cu acesta. În rezultat, clienții încep să conștientizeze trăirile și sentimentele reprimate, li se schimbă atitudinile psihologice profunde, ceea ce contribuie la dezvoltarea personală.

Terapia Traumei

Principalul aspect care diferențiază terapia traumei de alte direcții ale psihoterapiei este înțelegerea mecanismului de apariție a traumei psihice și a caracteristicilor stării persoanei care se manifestă în trăirea traumatică.

Trauma este o amprentă asupra corpului și psihicului unei persoane a unui eveniment greu de suportat pentru organism. Persoana își pierde senzația de suport și posibilitatea de a controla situația, trăiește senzații dureroase de frică și neputință, și nu are suficiente resurse interne și externe pentru a face față situației dificile. Cu cât este mai mică vârsta copilului, cu atât are mai puține resurse, de aceea terapeuții de traume acordă mult timp experienței din copilărie a clientului.

O regulă importantă în lucrul cu trauma este să începi munca cu recunoașterea și asumarea resurselor pe care persoana le are deja, și acumularea a noilor resurse. O persoană adultă, plină de resurse, vede nu  probleme, ci sarcini și caută soluții. Lucrul cu resursele se referă la prima etapă a lucrului cu trauma. În această etapă deja se produce o ușurare semnificativă și calitatea vieții se îmbunătățește considerabil. Dar, adesea, pentru vindecarea completă a traumei, pentru schimbarea modurilor de acțiune neconstructive obișnuite, este necesară o muncă mai profundă și de durată. Durata terapiei depinde de tipul traumei psihice. Dacă este vorba de o traumă singulară (adică înainte de traumă, persoana avea în general o viață bună, cu suficiente resurse pentru viața de zi cu zi, dar nu a avut suficiente resurse pentru a face față unui eveniment extraordinar), pot fi necesare între 2 și 5 ședințe.

Vrei să obții o consultație individuală cu un psihoterapeut?Fă testul care te va ajuta să alegi specialistul potrivit nevoilor tale și înscrie-te la o consultație

Faceți testul

Analiza Tranzacțională

Analiza tranzacțională este unul dintre cele mai clare, interesante și eficiente modele psihologice, care este utilizat cu succes de psihologi, psihoterapeuți și consultanți de afaceri de top din întreaga lume. Analiza tranzacțională (TA) este o teorie a personalității umane, a interacțiunii sociale și un sistem de psihoterapie fondat de Eric Berne și dezvoltat ulterior de alți cercetători.

Școala analizei tranzacționale are două criterii: claritatea și transparența. Claritatea nu înseamnă doar accesibilitatea materialului pentru oameni cu diferite nivele de educație, statut social și vârstă, ci și abilitatea de a vorbi despre fenomene psihice sau sociale complexe într-un limbaj simplu. Un alt criteriu este transparența, care implică sinceritatea strategiilor psihologice și absența oricărui indiciu de manipulare.

Părintele, Adultul, Copilul - potrivit psihoterapeutului Eric Berne, aceștia există în fiecare dintre noi. Trebuie să învățăm să recunoaștem vocile lor pentru a înțelege de ce ne comportăm atât de diferit cu alți oameni și de ce ei se comportă diferit cu noi. Cum comunicăm? Cu unii oameni vorbim calm și sigur, învățăm pe alții, iar de la alții cerem ceva cu indignare. Psihoterapeutul american Eric Berne a sugerat că astfel, în diferite momente ale vieții noastre și în diverse situații, se manifestă cele trei stări ale „eu”-ului nostru: Părintele, Adultul și Copilul. Berne a dezvoltat o metodă psihoterapeutică (analiza tranzacțională) care permite analizarea comportamentului și descoperirea motivelor pentru care adesea nu ne înțelegem colegii, copiii sau prietenii și ce trebuie să facem pentru a schimba această situație.