Blogul pleso – Psihoterapie online și bunăstare emoțională

Citește blogul pleso! ✔ Informații valoroase și articole interesante pe teme de psihologie.

Citește articole și noutăți de la pleso. Găsești informații practice despre psihoterapie, sănătate mintală și bunăstare — scrise și revizuite de psihoterapeuți profesioniști.

Articole interesante despre psihoterapie | Blog pleso

Toate materialele Platformei | Blog pleso

Metode de psihoterapie | Blog pleso

Teste psihologice | Blog pleso

Resurse | pleso

Găsește un psihoterapeut online pe Platforma pleso. ✔️ O gamă variată de psihoterapeuți acreditați pentru diferite dificultăți ✔️ Prețuri clare și corecte ✔️ Programare online simplă și plată securizată

Psihologi și psihoterapeuți online | Ședințe de psihoterapie pleso

Irina este o terapeută experimentată, cu peste 20 de ani de experiență în psihoterapie și psihologie clinică. Ca profesionist dedicat, ea utilizează psihoterapia de durată scurtă și medie, în care folosește tehnici cognitive-comportamentale pentru a aborda probleme precum: atacurile de panică, depresia, tulburarea de anxietate generalizată și de somatizare, fobii specifice, tulburarea obsesiv-compulsivă.

În practica sa, Irina folosește terapia cognitiv-comportamentală, terapia traumei, tehnici de relaxare și mindfulness. Pentru cei axați pe performanță, oferă servicii de coaching cu metoda Points of You, prin care blocajele din acțiune sunt descifrate cu ajutorul unor imagini sugestive. Irina lucrează cu adulți și adolescenți, inclusiv cu persoane cu tendințe suicidare; consiliază participanți la operațiuni militare, membri ai comunității LGBTQ+, precum și persoane vârstnice. În plus, oferă coaching și suport pentru profesioniștii din domeniul resurselor umane.

Își abordează pacienții cu delicatețe, folosind tehnici diverse și soluții inovatoare pentru o gamă largă de provocări. Accentul ei constă în construirea unei relații terapeutice de încredere și compasiune, ca fundament pentru progres. Abilitățile de comunicare asertivă pe care le posedă dau uneori și o notă amuzantă și de bună dispoziție, creând un spațiu sigur pentru auto-dezvoltare și vindecare, pentru că schimbarea nu trebuie să fie neapărat dureroasă. Terapeuta oferă sarcini pentru lucru individual acasă. Experiența o ajută să fie tenace în a identifica problemele, dar stăpânind momentele dificile ale pacientului.

Articole despre sănătatea mintală | Blog pleso

Violența domestică afectează milioane de oameni, în principal femei. Violența în familie se poate manifesta indiferent de vârstă, statut social, economic sau cultural.

Violența domestică și abuz emoțional

este o problemă complexă și răspândită la nivel global, care afectează milioane de oameni, în principal femei. Violența în familie nu discriminează și se poate manifesta indiferent de vârstă, statut social, economic sau cultural. Aceasta include diverse tipuri de agresivitate, cum ar fi violența fizică, abuzul emoțional, violența verbală, abuzul economic și abuzul psihologic, toate având ca scop controlul, dominarea și umilirea victimei.

În acest articol, vom prezenta pe larg tipurile și manifestările relațiilor abuzive, cât și formele, cauzele și soluțiile de ajutor pentru victimele violenței domestice. 

Este un comportament abuziv, exercitat de o persoană asupra alteia într-o relație de cuplu sau în familie. Este un tip de abuz continuu, prin care abuzatorul urmărește să intimideze și să controleze strict mintea, voința și acțiunile celuilalt. Victimele sunt adesea vulnerabile și rămân blocate în acest ciclu toxic din cauza fricii, a dependenței financiare sau locative ori al prejudecăților sociale. 

Conform Organizației Mondiale a Sănătății, violența domestică implică orice formă de comportament abuziv care produce suferință fizică sau psihologică. Fiecare dintre aceste forme de violență domestică are efecte foarte negative, nu doar asupra victimei, ci și asupra copiilor și familiei extinse.

Tipuri de abuzuri în violența domestică

Este esențial să înțelegem tipurile de abuz pentru a recunoaște și combate fenomenul. Adesea, se crede că abuzul emoțional în cuplu

implică doar agresiune fizică, dar realitatea este că multe victime suferă în tăcere din cauza unor forme mai subtile de abuz.

Abuzul fizic este cel mai vizibil și ușor de recunoscut. Acesta include acte de agresiune corporală precum loviri, zgârieturi, arsuri sau alte vătămări. Abuzul fizic poate varia de la episoade rare la atacuri repetate, uneori provocând vătămări grave sau chiar decese. Victimele de violență domestică trăiesc într-o stare constantă de frică și nesiguranță, iar recuperarea este adesea dificilă, atât fizic, cât și mental. 

Este subtil și greu de identificat, dar poate fi la fel de dăunător ca abuzul fizic. Acesta include insulte, umiliri, critică constantă, izolarea victimei și manipulare afectivă. De asemenea, abuzul emoțional asupra femeii în particular poate duce la depresie, anxietate și chiar la tentative de suicid. În cadrul unei relații abuzive, agresorul face victima să se simtă vinovată pentru orice. Mai mult, o manipulează să accepte situația de abuz.

Se manifestă adesea împreună cu abuzul emoțional și include insulte, jigniri, critici dure, amenințări și intimidări. Abuzatorul diminuează încrederea victimei și o face să se simtă lipsită de importanță. Agresorul poate folosi fraze precum „Nu ești bun(ă) de nimic”, “Nimeni nu ta va iubi vreodată” sau alte injurii pentru a desconsidera victima. Violența verbală

are efecte devastatoare asupra psihicului, provocând traume psihice pe termen lung.

Abuzul psihologic este extrem de subtil și poate include tactici precum „gaslighting”, unde agresorul distorsionează adevărul pentru a face victima să se simtă confuză și vinovată. Alte forme includ amenințări indirecte sau explicite („Dacă mă părăsești, îți voi lua copiii”; “Mă sinucid dacă mă părăsești”), care fac victimele să se simtă captive și incapabile să scape din relația abuzivă din cauza fricii constante.

Abuzul economic este un control financiar prin care agresorul limitează accesul victimei la bani, făcând-o dependentă de abuzator. Acesta poate include și împiedicarea obținerii unui loc de muncă. Victimele de abuz economic sunt adesea prinse într-un ciclu de sărăcie și dependență financiară, fără acces la resurse care să le permită să părăsească relația abuzivă. În multe cazuri, femeile rămân în această situație din lipsa unei alternative financiare stabile.

Abuzul sexual în cadrul unei relații abuzive poate include forțarea victimei să întrețină acte sexuale împotriva voinței sale. Poate implica și exploatarea sexuală sau violul conjugal, adesea nerecunoscut ca o crimă. Acest tip de abuz provoacă traume severe, inclusiv rușine și vinovăție. 

Violența domestică este alimentată de o serie de factori, precum normele culturale, dinamica de putere, traumele nerezolvate și factorii economici sau sociali. Înțelegerea acestor cauze este esențială pentru dezvoltarea strategiilor de prevenire și intervenție.

În multe societăți, inclusiv în România, normele culturale perpetuează

abuzul și susțin superioritatea bărbatului în societate. Tradițiile și stereotipurile de gen, precum “bărbatul este capul familiei” și “femeia stă cratiță”, justifică adesea comportamentele abuzive. Aceste norme sociale descurajează femeile să raporteze abuzul, întrucât sunt educate din copilărie să fie „docile” și să „își ducă crucea”. Aceste prejudecăți contribuie la normalizarea abuzului asupra femeii și resemnarea în relația abuzivă.

În relațiile abuzive, dezechilibrul de putere este un factor crucial. Agresorul încearcă să controleze și să domine victima, recurgând adesea la toate formele de abuz. Acest dezechilibru poate fi amplificat de inegalitatea de gen în aspecte precum rolurile casnice, cât și discriminarea profesională și economică. 

Mulți agresori au fost ei înșiși victime ale abuzului în copilărie, fie fizic, emoțional, sau psihologic. Cercetările indică faptul că persoanele care au crescut într-un mediu violent sunt mai susceptibile să repete aceste comportamente. Traumele nerezolvate și lipsa unor modele pozitive contribuie la perpetuarea violenței domestice dintr-o generație în alta.

Sărăcia, șomajul și excluziunea socială sunt factori care pot escalada violența domestică. Stresul financiar poate amplifica tensiunile familiale, iar lipsa resurselor economice face dificilă părăsirea unei relații abuzive. Femeile fără acces la resurse financiare și rețele de suport social sunt adesea captive în relații toxice.

Consecințele violenței domestice se manifestă pe multiple planuri: fizic, psihologic, emoțional și social. Femeile maltratate se confruntă cu traume de lungă durată, iar impactul abuzului poate afecta nu doar victima, ci și copiii sau alte persoane apropiate.

Victimele abuzului fizic pot suferi răni, de la vânătăi și fracturi la traume majore, uneori ducând la invaliditate sau deces. Stresul constant poate cauza probleme cronice de sănătate. Studiile arată că femeile din relații abuzive au un risc crescut de afecțiuni cardiovasculare, probleme gastrointestinale și tulburări ale sistemului imunitar.

Abuzul emoțional are efecte pe termen lung asupra sănătății mintale, incluzând depresie, anxietate, PTSD și gânduri suicidare. Victimele abuzului psihologic trăiesc adesea cu teamă și nesiguranță, dezvoltând sentimente de inutilitate și rușine. Disocierea poate apărea ca mecanism de apărare, afectând memoria evenimentelor traumatice.

Copiii expuși la violență în familie sunt profund afectați, având un risc crescut de a deveni victime sau agresori. Ei pot dezvolta tulburări de comportament, anxietate, depresie și dificultăți de socializare. Traumele din copilărie influențează pe termen lung sănătatea mintală a viitorului adult. 

Victimele pot fi izolate de familie și prieteni, simțindu-se vulnerabile și fără sprijin din cauza manipulării agresorului. În plus, ele se confruntă adesea și cu stigmatizarea socială, fiind judecate pentru că nu părăsesc situația abuzivă, fără a fi înțeleasă gravitatea problemei.

Recunoașterea unei relații abuzive poate fi dificilă, deoarece abuzul nu este întotdeauna evident. În multe cazuri, abuzul emoțional și psihologic este subtil și episodic, iar victima poate să nu realizeze inițial că este supusă unui tratament abuziv.

Există câteva semne comune care pot indica o relație abuzivă:

O relație abuzivă se distinge prin repetabilitatea anumitor etape, precum:

Acest ciclu se repetă în mod frecvent, iar cu timpul, durata perioadelor de "lună de miere" se scurtează, iar violența se intensifică.

Violența domestică în România: Statistici și realități

În România, problema violenței domestice este extrem de gravă, cu numeroase cazuri raportate anual și un număr semnificativ de victime care nu au curajul să vorbească sau să raporteze abuzul din cauza stigmatizării și a fricii. Deși legislația a făcut pași importanți în direcția protejării victimelor, mai există multe provocări și neajunsuri. 

Un raport din 2020 al Agenției Naționale pentru Egalitatea de Șanse între Femei și Bărbați (ANES) arată că, în fiecare an, mii de femei sunt victime ale violenței domestice, iar mulți dintre agresori scapă nepedepsiți. De asemenea, Organizația Mondială a Sănătății estimează că aproape 30% dintre femeile din întreaga lume au suferit o formă de abuz fizic sau sexual.

 furnizate de Inspectoratul General al Poliției Române, în anul 2023, polițiștii au intervenit la 97.840 de cazuri de violență domestică, dintre care 46.363 în mediul urban și 51.477 în mediul rural. Numărul faptelor penale legate de violența domestică a crescut cu 4,82% comparativ cu anul 2022, ajungând la 52.969 de cazuri. 

Cea mai mare pondere a infracțiunilor o reprezintă „lovirea sau alte violențe” (62%, adică 32.737 de fapte), urmate de „amenințarea” (12%, 6.408 fapte), „abandonul de familie” (9%, 4.703 fapte) și „nerespectarea măsurilor dispuse prin ordinele de protecție” (7%). Dintre victimele violenței domestice, 37.408 sunt femei, 9.951 sunt bărbați, iar 8.070 sunt minori, evidențiind amploarea și gravitatea fenomenului.

 suplimentare oferite de Asociația Națională pentru Egalitate de Șanse arată frecvența cu care victimele se confruntă cu violența. Dintre acestea, 38,94% sunt supuse agresiunii zilnic (2.588 de cazuri), 20,57% săptămânal (1.367 de cazuri), 17,23% lunar (1.145 de cazuri) și 23,26% mai rar decât lunar (1.546 de cazuri). Aceste cifre subliniază caracterul frecvent și repetitiv al abuzului, accentuând necesitatea unor intervenții eficiente și a unui sprijin adecvat pentru victime.

Un aspect alarmant al situației violenței domestice în România este dat de atitudinile și convingerile societății față de abuz. Conform statisticilor, 37,4% dintre femeile din România consideră că violența împotriva femeilor este justificată în anumite situații. 

Deși legislația românească permite obținerea unui ordin de protecție în cazul violenței domestice, multe victime se confruntă cu dificultăți în a accesa aceste ajutoare. Frica de represalii, lipsa de suport familial sau social și dependența financiară sunt doar câteva dintre motivele pentru care victimele nu denunță abuzatorul. 

În multe comunități, violența în familie este considerată o problemă privată, chiar acceptabilă în anumite situații, iar victimele sunt sfătuite să nu "strice imaginea familiei". Acest lucru face ca multe femei maltratate psihic sau fizic să sufere în tăcere, fără să primească ajutorul de care au mare nevoie.

Combaterea violenței domestice necesită o abordare integrată, care să implice legislație eficientă, sprijin social, educație și intervenții terapeutice pentru victime dar și pentru agresori. Astfel, au fost adoptate câteva strategii la nivel național, dintre care menționăm:

În România, se poate solicita un ordin de protecție, care să împiedice agresorul să se apropie de victimă sau de locuința acesteia. Deși este un pas important, aplicarea acestor restricții este dificilă din cauza resurselor limitate ale autorităților și a lipsei de sprijin continuu.

Există, de asemenea, centre specializate care oferă adăpost, consiliere psihologică și asistență juridică. Aceste centre joacă un rol esențial în a ajuta femeile să părăsească relațiile abuzive și să își reconstruiască viața. Cu toate acestea, numărul acestor centre este încă insuficient în raport cu numărul mare de victime.

Un alt pas esențial este educarea populației cu privire la drepturile omului, egalitatea de gen și recunoașterea semnelor unei relații abuzive. Campaniile și programele de conștientizare pot ajuta la schimbarea mentalităților și la încurajarea victimelor să își raporteze experiențele și să solicite ajutor.

4. Intervenții terapeutice pentru agresori

În multe cazuri, agresorii au ei înșiși un istoric de traumă sau abuz, iar fără intervenție psihologică, comportamentele abuzive ale acestora pot continua. Programele de reabilitare sunt esențiale pentru a reduce recidiva și a preveni viitoarele acte de violență. În România, aceste programe sunt încă la început, dar reprezintă o componentă importantă în combaterea acestei probleme pe termen lung.

Rolul psihologului în susținerea victimelor

Psihologii joacă un rol crucial în susținerea victimelor violenței domestice, oferind sprijin emoțional, psihoterapeutic și educațional. Ei pot crea un mediu sigur și de încredere, unde victimele se simt ascultate și validate, fără teama de a fi judecate. Prin intermediul ședințelor de terapie, psihologii pot ajuta victimele să recunoască tipurile de abuz la care au fost supuse și să găsească resursele necesare pentru a ieși din situație. 

Un aspect esențial este educarea victimelor asupra miturilor sociale care le mențin în relații abuzive. Psihologii le pot oferi instrumente pentru a-și recăpăta încrederea în sine, adesea erodată de criticile și manipularea abuzatorilor. În același timp, este important ca specialiștii să lucreze împreună cu victimele pentru a dezvolta un plan de siguranță în caz de urgență.

Psihologii pot facilita, de asemenea, consilierea în grup, unde victimele pot împărtăși experiențele cu persoane care au trecut prin situații similare, promovând un sentiment de solidaritate și susținere reciprocă. În cazurile în care sunt implicați copii, psihologii pot oferi consiliere specializată, pentru a preveni efectele negative pe termen lung asupra sănătății mintale a acestora. 

Prin oferirea de suport specializat, psihologii ajută victimele să rupă ciclul abuzului și să își reconstruiască viața într-un mod sănătos și echilibrat.

Specialiștii pleso sunt aici să vă susțină

Specialiștii de la platforma pleso au ani de experiență în identificarea și soluționarea diverselor probleme de viață, precum îmbunătățirea stimei de sine, confuzia emoțională, și adaptarea la condiții noi. De asemenea, psihoterapeuții noștri au experiență vastă în abordarea subiectelor sensibile și de importanță majoră, precum violența domestică și relațiile abuzive. 

Dacă vă aflați într-o situație de stres sau abuz, puteți apela cu încredere la serviciile specialiștilor pleso. În urma unui test simplu, algoritmul va identifica terapeutul potrivit nevoilor dumneavoastră. 

O ședință de terapie poate fi primul pas către eliberare – suntem aici pentru dumneavostră!

Metode de psihoterapie

În centrul atenției terapiei Gestalt se află clientul cu dorințele, interesele, formele de comportament, particularitățile de gândire și percepție care îi sunt caracteristice. Psihologul nu este interesat de toate aceste caracteristici, ci doar de cele care împiedică satisfacerea nevoilor semnificative ale clientului și ale persoanelor din jurul său. Un psiholog care folosește metoda terapiei Gestalt poate face multe lucruri:

- doar să asculte persoana care cere ajutor;- să întrebe prietenos și cu interes clientul despre detaliile vieții sale, trăirile interioare;- să observe atent cum se manifestă interlocutorul în  relația cu terapeutul „aici și acum”;- să-și exprime propriile sentimente, să împărtășească observații și gânduri;- să propună clientului participarea la experimente care ajută la conștientizarea mai bună a nevoilor personale și a modului în care acestea sunt întrerupte, blocate chiar de către client și multe altele.

Adepții acestei metode sunt convinși că dacă îți asumi responsabilitatea pentru propria viață, poți rezolva multe probleme.

Tradus literal, "tratament prin creativitate"; psihoterapie care utilizează tehnici creative. Scopul art-terapiei nu este de a crea un obiect de artă, ci de a lucra cu “Eu” propriu.

Se concentrează nu pe rezultat, ci pe proces, deci nu este necesar să ai abilități creative pentru a participa la art-terapie. În general, metodele art-terapiei sunt utilizate în combinație cu alte direcții psihoterapeutice. O astfel de combinație favorizează dezvăluirea completă a clientului, prelucrarea traumelor și eliminarea blocajelor.

Art-terapia lucrează în general cu procese inconștiente. Chiar și la pacienți foarte gravi, această terapie elimină apatia și lipsa de inițiativă, ducând la remisie stabilă, adesea înlocuind tratamentul medicamentos.

Aceasta reprezintă o serie de abordări psihoterapeutice, de obicei autorale, care includ restaurarea integrității nivelurilor emoționale, comportamentale, cognitive, fiziologice ale funcționării umane și a stării sale spirituale.

Această terapie implică recunoașterea și acceptarea de către client a aspectelor sale problematice sau subconștiente, pentru a le integra ulterior într-un întreg, a stabili un contact armonios cu mediul înconjurător, a susține sănătatea și comunicarea cu cei din jur.Scopul psihoterapiei integrative este să favorizeze integritatea persoanei, să îmbunătățească calitatea vieții sale, să permită realizarea maximă în spațiul interpersonal și socio-politic (luând în considerare limitările interne și externe ale persoanei).

Analiza existențială poate fi definită ca o psihoterapie orientată pe persoană, care își propune să ajute individul să trăiască viața sa liber și pe deplin, să atingă valori autentice și să-și actualizeze responsabilitatea față de propria viață și lume.

Domeniul de aplicare al analizei existențiale:

- cazuri de tulburări de percepție și comportament care au cauze psihosociale, psihosomatice sau psihologice;

- probleme sufletești ale omului, cum ar fi fricile, depresia, dependențele, bolile psihosomatice, psihozele.

Procesul psihoterapeutic se realizează prin analiza fenomenologică a trăirilor emoționale și combină munca cu materialul biografic și atitudinea empatică a terapeutului. Logoterapia este o metodă de consultare pentru problemele de sens.

Aceasta încurajează persoana să analizeze modul în care gândește, să găsească și să conștientizeze interpretările sau evaluările inexacte sau negative ale diverselor situații și să facă schimbări în comportament pentru a reacționa mai eficient la situațiile dificile. Utilizarea acestei metode nu se limitează doar la tratarea tulburărilor psihice, ci poate fi și un instrument eficient care poate ajuta pe oricine să gestioneze mai bine situațiile stresante.

Particularitatea TCC constă în faptul că această terapie necesită de obicei mai puține ședințe, este mai structurată, deoarece își propune obiective de terapie și formează un plan pentru a le atinge. În același timp, TCC este una dintre cele mai eficiente și cercetate metode de ajutor. În prezent, există aproximativ 300 de analize  ale cercetărilor care confirmă eficiența sa.

Programarea neurolingvistică (NLP) este un ghid universal pentru utilizarea eficientă a resurselor proprii în atingerea obiectivelor. Aceasta este o psihologie aplicată care permite înțelegerea modului în care funcționează mintea, cum se formează gândurile și, pe baza acestora, formarea șabloanelor de reacții comportamentale.

Înțelegând bine aceste procese în detalii, veți putea elimina exemplele inutile de comportament care vă împiedică pe drumul către succes. Fiecare dintre noi are o anumită doză de perfecționism. Această tendință spre perfecțiune se activează la un anumit moment al vieții.

NLP învață să fii de succes în toate, să fii capabil să anticipezi adversarii, analizând fin motivele acțiunilor lor. NLP vizează atingerea perfecțiunii. Studiind conexiunea dintre procesele neurologice, limbaj și comportamentul empiric, această știință oferă îndrumări clare pentru acțiune.

Psihoterapia pozitivă este o metodă psihoterapeutică care a apărut la intersecția abordării umaniste și a celei psihanalitice. Numele metodei provine din cuvântul latin "positum", care înseamnă real, dat, așa cum este. O analogie poate fi urmărită în fotografie: negativul este o imagine cu culorile inversate, iar pozitivul este o imagine care reflectă realitatea așa cum este.

Pentru a rezolva eficient problemele, această metodă se concentrează pe ambele părți ale problemei - situația de viață dificilă și persoana care se află în ea. Fiecare problemă conține nu doar dificultăți, ci și resurse pentru rezolvare. De exemplu, epuizarea cauzată de supraîncărcarea la muncă ne indică necesitatea recuperării, forțându-ne să acordăm atenție nevoilor organismului și sufletului. Nu are sens să luptăm împotriva epuizării în sine, ci trebuie să vedem sensul, nevoile și valorile care stau în spatele ei și să ne schimbăm viața. În aceasta constă abordarea pozitivă a rezolvării problemelor.

Psihoterapia pozitivă percepe persoana ca un întreg. Fiecare dintre noi avem patru sfere ale realității - fizică, sfera realizărilor, a contactelor și a spiritualității. Pentru funcționarea optimă, este important să menținem un echilibru între acestea, niciuna nu poate fi mai importantă, fiecare necesită atenție potrivită.

Unul dintre tipurile de psihoterapie modernă, cel mai profundă metodă de lucru cu o persoană. Aceasta este o oportunitate de a vedea, de a explora și de a transforma psihicul individual al subiectului, precum și o metodă de cunoaștere și explorare a proceselor de masă care au loc în societate. Din cele mai vechi timpuri, se știe că pentru a înțelege pe altul, trebuie să te înțelegi pe tine însuți, iar acest lucru a determinat psihanaliza ca o practică a autocunoașterii.

Descoperirea lui Sigmund Freud a constat în faptul că viața noastră psihică principală se desfășoară dincolo de conștiință. Ea iese la suprafață din adâncurile inconștientului sub formă de diverse manifestări: vise, simptome, anxietate-frică, depresie, insomnie, nesatisfacție, situații de viață repetate. 

Autocunoașterea psihanalitică este descoperirea a ceea ce este ascuns în adâncuri, în inconștientul necunoscut.

Psihodrama este o metodă de psihoterapie în care clienții își continuă și finalizează acțiunile prin teatralizare, joc de rol și auto-exprimare dramatică. Se utilizează atât comunicarea verbală, cât și cea non-verbală. Se interpretează mai multe scene, în care sunt prezentate, de exemplu, amintiri despre evenimente specifice din trecut, situații neterminate, drame interioare, fantezii, vise, pregătirea pentru situații viitoare cu risc posibil sau manifestări involuntare ale stărilor psihologice „aici și acum”. Aceste scene fie sunt apropiate de situațiile reale de viață, fie scot la suprafață procesele mentale interne. Dacă este necesar, alte roluri pot fi preluate de membrii grupului sau de obiecte neînsuflețite.

Prin interpretarea scenică a episoadelor din propria viață (trecută, prezentă și viitoare), persoana are posibilitatea, folosindu-și spontaneitatea și creativitatea, să intre în contact cu propriul trecut și să dobândească abilități necesare în viitor.

Simboldrama sau psihoterapia catatim-imaginativă (din gr. Kata - corespunzător; thymos - dispoziție, sentiment; lat. Imago - imagine) poate fi înțeleasă ca „reprezentarea imaginilor corespunzătoare dispoziției” sau „trăirea sensibilă a imaginilor”.

Este o metodă independentă de psihoterapie orientată în profunzime, care se bazează pe ideile psihanalizei și teoria arhetipurilor și a inconștientului colectiv al lui Carl Jung.

Se întâmplă ca clientului să îi fie dificil să-și descrie sentimentele în cuvinte, să-și exprime atitudinea față de o anumită problemă, dar discuțiile despre natură, vreme, culori și copaci sunt ușoare și naturale. În acest caz, tehnica simboldramei - reprezentarea unei imagini (motiv) pe o temă dată - devine cea mai eficientă și indispensabilă.

După cum se știe, inconștientul vorbește în limbajul simbolurilor și metaforelor. De aceea este important să înțelegem că aceste imagini vizuale nu sunt amintiri și nici fantezii care pot fi controlate conștient, ci produse ale inconștientului, modul său de a interacționa cu persoana.

Imaginile pot apărea spontan, neașteptat, direct, ocolind mecanismele de apărare ale psihicului. Tot ce este ascuns adânc în subconștient reușește să iasă la suprafață și să se reflecte în imagine. Aceste imagini reprezintă lumea interioară a clientului în toată plinătatea sa: trăsăturile personalității sale, conflictele inconștiente, reacțiile inconștiente, sentimentele reprimate pe care persoana și le-a ascuns de sine, modelele persistente de interacțiune cu alți oameni.

Cu sprijinul calificat al psihoterapeutului

, clientul analizează imaginea, își explorează inconștientul și interacționează cu acesta. În rezultat, clienții încep să conștientizeze trăirile și sentimentele reprimate, li se schimbă atitudinile psihologice profunde, ceea ce contribuie la dezvoltarea personală.

Principalul aspect care diferențiază terapia traumei de alte direcții ale psihoterapiei este înțelegerea mecanismului de apariție a traumei psihice și a caracteristicilor stării persoanei care se manifestă în trăirea traumatică.

Trauma este o amprentă asupra corpului și psihicului unei persoane a unui eveniment greu de suportat pentru organism. Persoana își pierde senzația de suport și posibilitatea de a controla situația, trăiește senzații dureroase de frică și neputință, și nu are suficiente resurse interne și externe pentru a face față situației dificile. Cu cât este mai mică vârsta copilului, cu atât are mai puține resurse, de aceea terapeuții de traume acordă mult timp experienței din copilărie a clientului.

O regulă importantă în lucrul cu trauma este să începi munca cu recunoașterea și asumarea resurselor pe care persoana le are deja, și acumularea a noilor resurse. O persoană adultă, plină de resurse, vede nu  probleme, ci sarcini și caută soluții. Lucrul cu resursele se referă la prima etapă a lucrului cu trauma. În această etapă deja se produce o ușurare semnificativă și calitatea vieții se îmbunătățește considerabil. Dar, adesea, pentru vindecarea completă a traumei, pentru schimbarea modurilor de acțiune neconstructive obișnuite, este necesară o muncă mai profundă și de durată. Durata terapiei depinde de tipul traumei psihice. Dacă este vorba de o traumă singulară (adică înainte de traumă, persoana avea în general o viață bună, cu suficiente resurse pentru viața de zi cu zi, dar nu a avut suficiente resurse pentru a face față unui eveniment extraordinar), pot fi necesare între 2 și 5 ședințe.

Analiza tranzacțională este unul dintre cele mai clare, interesante și eficiente modele psihologice, care este utilizat cu succes de psihologi, psihoterapeuți și consultanți de afaceri de top din întreaga lume. Analiza tranzacțională (TA) este o teorie a personalității umane, a interacțiunii sociale și un sistem de psihoterapie fondat de Eric Berne și dezvoltat ulterior de alți cercetători.

Școala analizei tranzacționale are două criterii: claritatea și transparența. Claritatea nu înseamnă doar accesibilitatea materialului pentru oameni cu diferite nivele de educație, statut social și vârstă, ci și abilitatea de a vorbi despre fenomene psihice sau sociale complexe într-un limbaj simplu. Un alt criteriu este transparența, care implică sinceritatea strategiilor psihologice și absența oricărui indiciu de manipulare.

Părintele, Adultul, Copilul - potrivit psihoterapeutului Eric Berne, aceștia există în fiecare dintre noi. Trebuie să învățăm să recunoaștem vocile lor pentru a înțelege de ce ne comportăm atât de diferit cu alți oameni și de ce ei se comportă diferit cu noi. Cum comunicăm? Cu unii oameni vorbim calm și sigur, învățăm pe alții, iar de la alții cerem ceva cu indignare. Psihoterapeutul american Eric Berne a sugerat că astfel, în diferite momente ale vieții noastre și în diverse situații, se manifestă cele trei stări ale „eu”-ului nostru: Părintele, Adultul și Copilul. Berne a dezvoltat o metodă psihoterapeutică (analiza tranzacțională) care permite analizarea comportamentului și descoperirea motivelor pentru care adesea nu ne înțelegem colegii, copiii sau prietenii și ce trebuie să facem pentru a schimba această situație.